CIORCHINUL NECĂJIT

Cu vreo zece ochişori,    

Mititei şi roşiori,

Un ciorchine abandonat,

Pe un par stă atârnat.

Cu pielea deshidratată

Şi de loc catifelată,

Stătea -n cârjă agăţat

Necăjit şi supărat .

Oare ,ce l-a întristat ?

Că el n-a fost recoltat

Sau că singur a rămas,

Şi nu mai are urmaş !

Se gândea el cu tristeţe..

Cum a fost în tinereţe:

Era mândru şi frumos,

El era cel mai zemos.

Nimeni nu-i stătea în cale,

Avea boabe de cristale,

Era cel mai căutat

Pentru vinul aromat .

Iar ,acum că s-a schimbat

El mereu stă supărat .

Plânge şi nu se opreşte

Până când nu aţipeşte .

Dar ,într-o zi s-a întâmplat

Că ciorchinul s-a înecat

În lacrimile adunate

Chiar de ochişori vărsate.

                     Gabriela Ignat