joi, 28 august 2014

CIORCHINUL NECĂJIT


Cu vreo zece ochişori,    
Mititei şi roşiori,
Un ciorchine abandonat,
Pe un par stă atârnat.

Cu pielea deshidratată
Şi de loc catifelată,
Stătea -n cârjă agăţat
Necăjit şi supărat .

Oare ,ce l-a întristat ?
Că el n-a fost recoltat
Sau că singur a rămas,
Şi nu mai are urmaş !

Se gândea el cu tristeţe..
Cum a fost în tinereţe:
Era mândru şi frumos,
El era cel mai zemos.

Nimeni nu-i stătea în cale,
Avea boabe de cristale,
Era cel mai căutat
Pentru vinul aromat .

Iar ,acum că s-a schimbat
El mereu stă supărat .
Plânge şi nu se opreşte
Până când nu aţipeşte .

Dar ,într-o zi s-a întâmplat
Că ciorchinul s-a înecat
În lacrimile adunate
Chiar de ochişori vărsate.


                     Gabriela Ignat